Budismul nu este nici o traditie bizara proprie unei tari strine, nici un mijloc de a fugi de responsabilitatile individuale. Nu este nici un ansamblu de cuvinte goale pe care le gasim in carti si prin librarii. Desi aceste idei sunt foarte raspandite in ziua de azi, ele sunt foarte departe de adevarata semnificatie a Budismului. Sa incercam deci sa clarificam aceasta neintelegere.
Scopurile de baza ale budismului
Indiferent daca este vorba de fiintele umane sau de animale, toate vietuitoarele de pe Pamant aspira fara incetare la aceleasi obiective fundamentale: sa traiasca fericite si sa nu sufere. Cu toate acestea diversele noastre activitati ne par adesea atat de naturale si atat de evidente ca nu suntem constienti de adevarata lor finalitate. Desi incercam toata viata sa atingem aceste doua scopuri, nu ajungem niciodata sa le implinim. Adevarata fericire durabila la care aspiram ne scapa fara incetare si in locul ei ramane permanent in noi o adanca senzatie de suferinta. Cautarea fericirii ne face sa construim drumuri, scoli, spitale, ceea ce ne procura, fara indoiala, o usurare si satisfactii temporale, dar acestea nu pot sa elimine radacinile suferintei fizice si mentale. Dimpotriva, putem observa ca cu cat tehnologia se dezvolta mai mult, cu atat mintea noastra e mai agitata.
Atunci, de ce eforturile noastre gigantice ne conduc la rezultate opuse scopurilor pe care ni le propunem? Sa fie oare pentru ca nu sunt efectuate acolo unde trebuie? Aceasta contradictie nu este semnul ca asa ar fi?
Cauza suferintei
In general, consideram ca situatiile exterioare pe care incercam sa le conducem si asupra carora incercam sa avem o oarecare influenta, sunt responsabile de problemele noastre. Bineinteles, nimeni nu poate nega faptul ca anumite situatii exterioare ne afecteaza viata si ne fac sa suferim. Daca recunoastem, insa, ca radacina profunda a suferintei noastre se afla in propria noastra minte si ca situatiile externe nu fac decat sa contribuie la acestea, ne dam seama ca modificand doar conditiile exterioare nu vom putea niciodata sa gasim solutiile satisfacatoare. Dar cine ne face sa suferim mereu? Este atitudinea pe care o avem fata de noi insine, stima, atentia pe care le avem fata de persoana noastra, acordand in acelasi timp mai putina valoare celorlalti. Aceasta este la originea tuturor conflictelor, razboaielor intre natiuni, certurilor de familie, chiar si a luptelor dintre insecte. Fara acest egoism, nici una dintre aceste probleme nu ar exista. Acela care nu se preocupa decat de el, este un om ranit. Orinde merge, orice face, ranile il incomodeaza fara incetare. Tot astfel, atata vreme cat mintea ne va fi dominata de egoism, atata vreme cat ne vom ingriji de noi insine mai inainte de orice, nu vom fi niciodata multumiti. Chiar si in situatile cele mai placute, dorintele noastre fara sfarsit, vor face sa ne gandim la altceva, ca astfel adevarata bucurie si liniste sa ne lipseasca.
Remediul suferintei
Ori, atunci cand vom ajunge sa facem sa ne diminueze egoismul, forta urii si a dorintei se va micsora in mod natural. In paralel, dragostea pentru ceilalti, multumirea si seninatatea noastra vor creste. Dar unde putem gasi mijloace prin care sa putem implini o asemenea schimbare a mintii? Le gasim in invataturile lui Buddha. Calea pe care Buddha ne-o indica este extrem de pretioasa pentru toti cei care cauta fericirea cu adevarat, indiferent daca sunt sau nu budisti. In consecinta Budismul trebuie inteles ca un mijloc prin care invingem suferinta mentala si prin care realizam propria noastra fericire cat si a celorlalti.
Rezultatul
Stim cu totii ca ne place sa fim bine tratati. Ar trebui, deci, sa recunoastem ca ceilalti apreciaza bunavointa noastra fata de ei. Atunci cand dragostea fata de ceilalti se intareste, egoismul, ura si dorinta dispar. Cunoastem atunci linistea si fericirea si putem transmite bucuria noastra celorlalti. toate conflictele dintre oameni, chiar si cele dintre natiuni, se rezolva de indata ce dragostea fata de sine este inlocuita cu cea fata de ceilalti. Iata de ce dragostea fata de ceilalti este sursa unui simtamant de bine personal si general, atat in domeniul religios cat si in cel lumesc. Realizarea acestui obiectiv constituie esentialul Budismului. Cel mai mare bine pe care il putem face celorlalti este acela de a le oferi mijloacele prin care sa scape de egoism si cu care sa-si dezvolte altruismul. Studiul si practicarea Budismului vor fi foarte utile tuturor celor care doresc sa actioneze in acest sens.
